Când eram în întuneric și nu puteam vedea,
El, m-a scos de-acolo, din lumea cea rea,
Eu, n-aveam putere, nu puteam lupta,
Dar El a luptat luând crucea cea grea.
Acuma îmi amintesc,
Când viața mea nu avea sens,
Când pace deplină nu aveam,
Nu știam căci fapta mea Îl întrista.
Când Isus pe cruce a fost răstignit,
Pentru păcatele mele, El a murit,
A suferit, a fost lovit, jefuit,
Iertarea păcatelor noastre ne-a dăruit.
De-aceea, astăzi vreau să-I mulțumesc,
Căci acuma viața mea are sens,
În suferință, în El mă adăpostesc,
În slăbiciunea mea, harul Lui ceresc.
Căci El pe cruce, nu a rămas,
Ci a treia zi, din mormânt, a înviat,
De aceea, fără El nu fac nici un pas,
Căci moartea a-nvins și viata ne-a dat.